Analizând o expresie (corectați, vă rog, greșelile). Expresie:”Timpul decide pe cine întâlnești, inima decide pe cine dorești, iar caracterul decide cine va rămâne în viața ta”. Cum eu înțeleg expresie această. Eu privesc prin prizma unei legei ezoterice, spirituale. Legea această zice că totul ce e înăuntru (adică în interiorul) e și din afară (în exteriotul). Aceasta înseamnă că o persoană (un om) e ca oglindă. Totul ce înconjoară pe om în viața reală e oglindirea a sufletului. De aceea, când omul schimbă trăsături de caracter - se schimbă și cercul de comunicare. De exemplu, mulți oameni (bărbați sau femei, n-are importanță) spun: de ce lângă mine așa o persoană? Mie nu-mi place, eu merit mai bun (în comparație ce eu am azi). Dar pentru oameni e cel mai dificil se recunoaște ce ei sunt în adevăr. E foarte comod se gândi ca ești un om bun, binevoitor, cu inima simțitoare. Nimeni nu vrea să fie rău, egoist, fățarnic. După legea aceasta: când n-ai relații cu cineva, înseamnă că nu le meriți. Dacă ai relații, dar ei nu-s satisfăcătoare - atunci trebuie să schimbi ceva înăuntru, în sufletul, în caracter. Fiecare are tot ce merită.