România Într-o zi normală de după concursul de admitere al universității, am primit aviz de admitere de la poștaș. Când l-am deschis, văzând că se scire pe acesta „limba română” ca specialitatea mea, atunci n-am știut că viața mea va fi fost schimbată mult de această limbă și de țara care o folosește, adică, de România. Mai înainte, nu auzisem de „România”, care păruse că se aflase în altă lume paralelă și fără nici-o încrucișare cu viața mea. Dar din acel moment, ea se dinstingea nesperat. Pornind de la zero, prin învățarea limbii sale, ne cunoașteam punct cu punct această țara europeană . Pe măsura aprofundării studiilor, ea nu numai era o țara îndepărtată și nucunoscută pentru mine, ci, din ce în ce mai mult, vie și clară. De ea ne leagă multe impresiii speciale. Poate să fie zăpada nemărginată de pe vârful Munților Carpați sau valurile ușoare de pe fața Dunării; Poate să fie imaginea gălăgioasă a străzilor de la București sau priveliștea azurie a Voronețului; Poate să fie colinda auzită dintr- o biserică veche sau clădirile sub influență comnist; Poate să fie Balada „Miorița” sau „Luceafărul” al Eminescu. Totuși România nu este prea mare, și are cultura proprie deosebită de cea a altei țări occidentale și poporul care o iubește. Nu este o țară perfectă, ca orice țară din lume, are și neajunsul ei. Dar are și oameni care vrea să lucreze perseverent pentru patria lor să fie mai bună. Poporul care locuiește acolo are modul de viață și de gândire totul diferite de al Chinezilor. Chiar așa, uneori sunt convinsă că ei se seamănă la niște caractere. Ca toate poporurile din lume, români se nasc, respiră, se hrănesc, cresc, se bucură la fericiri sau se plânge la necazuri. Nu e diferență așa de mare față de omeniri. Dar au modul de viața și cultură spirituală proprii și unice. Îmi amintesc și acum cu emoție clipa în care am învățat pentru prima oară un cuvânt al limbii române. Învățarea acestei limbă face posibil să cunosc o altă lume nouă care n-am aflat dinainte și dă-mi experiențele care au fost de necoceput și nu le voi uita niciodată. Am dat seama că am afecțiune față de ea, care e greu de explimat. Uneori mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă nu am fi alesă de această secție? Oricum, mi se pare că sunt norocoasă că am întâlnit cu România.