Wen bin ich Guten Tag. Ich bin Charles, oder Chuckk. Ich bin aus Amerika, oder "UHMERIKUH!" Ich wohnte 5 Jahre in Rumänien mit meiner Frau Irina. Sie ist aus Rumänien. Ich sprache Rumänisch sehr gut. Ich spiele banjo. Ich lerne Deutsch, aber ich habe wenige gelernt. Ich habe Rottkäppchen und Hänsel und Gretel auf Deutsch gelesen, aber die Sätze langsam schreibe und ich weiss dass Fehler sind. Auf weidersehen!

Mergând mai departe În sfârșit, după 5 ani și jumătate în România, încep să mă gândesc întradevăr le plecare în altă parte. De la început m-am simțit bunvenit în România și îmi place că talentele mele, de a vorbi engleză și de a cânta la banjo, sunt foarte apreciate de către români, dar unele lucruri mă tot împing în alte direcții. S-a dovedit că este extrem de greu să strângi instrumentiști pentru o trupă în București. Sunt mulți care se resemnează înainte să pornească. De câte ori n-am auzit că e muzică foarte frumoasă dar nu există așa ceva la noi așa că nimeni nu o să vrea să asculte? Mi se pare absolut absurd să te gândești așa. Crezi că București mai are nevoie de metaliști? Nu sunt destuli? Ceea ce încă nu există aici, tocmai asta trebuie să te atragă. Altfel mai bine lucrezi la birou, că nu e mare șansă să fii tu cel mai frumos sau cel mai deștept care încearcă să facă exact la fel ca mii de alții. Dacă îți place muzica noastră, probabil că o să le placa și altoră. Cine te crezi să declari de la început că nu merită nici o încercare? România este între singurele țări în Europa fără asociație de bluegrass. Pentru mine asta înseamnă un câmp neplantat, neexploatat și, dacă nu mă înșel, fertil. Sunt și alte motive care mă împing spre plecare, dar această resemnare chiar că nu mi se pare deloc normal.

TMI, USA Dacă nu aţi mai auzit de Three-Mile Island, este o fabrică de energie nucleară din statul Pennsylvania, unde m-am născut şi unde am petrecut majoritatea vieţii mele. Aceasta fabrică este defapt foarte aproape de unde am locuit în 1979 când, eu având 3 ani, a fost un mare accident la fabrică respectivă care a iniţiat o stare de urgenţă şi o panică prin populaţia. Preşidentele Jimmy Carter a venit la TMI şi a apărut la ştiri stând acolo cu un costum din astea împotrivă radiaţiilor, dar bunica mea întotdeună sublinea faptul că el a venit dar şi-a lăsat fiică la Washington. Pentru ea, asta însemna că el nu a fost sută-la-sută convins că nu este nici un pericol. Sunt mii de legende urbane (sau mai mult rurale) de păpadii cu un metru, peşti cu două capete, fluturi imense şi aşa mai departe. Eu nu pot să confirm nimic, dar pot să zic că nu se compară la ceea-ce s-a întâmplat la Chernobyl. Nu a fost nici o explozie şi nimeni nu a murit, din fericire. În zuia de azi sunt puţin în Romania care au mai auzit de TMI şi poate că e bine din punctul meu de vedere, să nu creadă toata lumea că o să iase un monstru din pieptul meu sau aşa ceva! Dar chiar nu pot să vă asigur că nu se va întâmpla, dar eu sper că nu!

Tastatură În sfârşit am reuşit să îmi schimb tastatura să scriu cu diacritice! Eu folosesc de câţiva ani buni Linux, şi între timp am scos ce în ce mai mult din desktop-ul meu. Adică, numai am nici meniuri, nici icoane (Se spune aşa? Adica, link-uri pe desktop-ul), nici informaţii despre calculator vizibile pe ecran. Ceea-ce se vede pe ecran este foarte puţin, şi ca să dau drumul la soft-uri eu scriu cu tastatura. Nu îmi place să am şapte mii de notificări pe ecran, soft-uri care apar automat, şi mai departe. Toata povestea astă înseamnă că trebuia să schimb conţinutul unui document ca să schimb setările de limbă pe tastatură. Ce viaţă complicată de fan Linux! Dar acuma pot să scriu mult mai corect şi repede pe româneşte. Mă rog, nu ştiu chiar cât de corect pot să scriu, dar greşelile nu vor fi din cauza tastăturii.

Banjo Primul meu banjo era cadou de Crăciun din anul 1989. A fost o zi importantă şi pentru mine şi pentru toţi românii, că în ziua aceeă a murit Ceauşescu, chiar dacă eu atunci habar nu aveam. M-am cam lăsat de cântat la banjo după câţiva ani, dar în 2003, cu 28, m-am hotârât să fac facultate de compoziţie muzicală. Am început să mai repet la instrument, dar mai urgent era să compun, ceea-ce faceam mai mult la calculator. Am reuşit să intru, şi în timpul facultăţii am început să mă implic mai mult în muzică electronică. Pe parcurs am învăţat mult pe tema această. În 2007 m-am căsătorit cu o româncă şi ne-am mutat în România (o poveste întreagă pentru altă dată). După ceva timp mi-am dat seamă că muzica mea nu prea interesează pe nimeni, iar banjo-ul acelă, când îl mai scot din husă, este foarte interesant şi chiar iubit de toţi care îl aud. Gândindu-mă că am reuşit să învăţ o limbă nouă până un nivel acceptabil începând cu o vârstă nu foarte mică, m-am hotârât la un moment dat să mai repet la banjo-ul meu drag, că limba lui era ună deja cunoscută. De atunci am aplicat multe informaţii învăţate la facultate despre jazz-ul, şi cred că stâpânesc instrumentul chiar bine. Sunt mulţi care cânt mult mai bine la banjo, dar sunt convins că sunt unul dintre cei mai buni din Bucureşti! Iată o selecţie de melodii mai mult sau mai puţin tradiţionale: http://www.youtube.com/watch?v=ITcr7TxD3CY Mulţumesc că aţi citit un pic despre mine şi o zi frumoasă tuturor!